Presedintele ADMR va saluta

Ma numesc Teodorescu Maria si sunt noul presedinte al ADMR.

Am fost numita in aceasta functie, de majoritatea membrilor ai Adunarii Generale, acum 4 luni, dupa 15 ani de mandat al fostului presedinte ADMR, Stelian Schipor, care ma incurajat si m-a sustinut intens.

Acesti oameni si-au pus toata increderea, speranta, de a le aduce SCHIMBAREA, in tot ce inseamna si reprezinta pentru ei, ADMR-ul.

Este o misiune grea dar si o mare responsabilitate pentru mine,  in conditiile in care si eu sunt intr-un scaun cu rotile, sunt mamica, am o fetita de 3 ani,  nu ma plang de asta, important pentru mine este faptul, ca nu vreau sa imi dezamagesc semenii de suferinta.

Am preluat aceasta functie intr-un moment greu incercat, criza economica ne-a afectat in modul cel mai evident si pe noi, situatia financiara este aproape inexistenta, supravetuim doar din donatiile rar venite  din partea unor persoane si cotizatiile membrilor.

Asociatia are multe nevoi, sediul in care se deruleaza programele cu membrii, se afla intr-o stare avansata de degradare din cauza umezelii si a faptului ca niciodata nu a fost renovata exterior, asigurarea de combustibil,

(gaz lichefiat) pentru iarna, pana la amenajarea  unei săli de recuperare, a unui club de relaxare cu jocuri educative pentru copii si tineri, deschiderea  unei sali de calculatoare si o mini biblioteca, pentru membrii internati in spital.

Scopul  Asociatiei este acela, de a oferi membrilor sai,  programe de socializare, reintegrare si suportul informational necesar, pentru a-si obtine ei propriile drepturi.

Pentru aceasta categorie de afectati, dorim sa dezvoltam o serie  de proiecte prin care sa ii impulsionam sa isi constientizeze propriul potential, sa ii ajutam sa gaseasca propriile lor posibilitati in functie de caz si sa se implice pe cat mai mult posibil in viata sociala.

Dorim sa ii determinam sa se sustraga izolarii, pe care societatea noastra le  impune, din cauza lipsei de organizare in cazul acestor persoane.

Din pacate in Romania, nu exista o baza legala care sa ii sustina pe cei care au asemenea probleme, prejudecatile celor din jur, din pacate sunt preluate si de propriile lor familii si astfel ii stigmatizeaza si cei care ar trebui sa ii ajute

Ei sunt izolati, uitati,  si nu au puterea sa se rupa de un astfel de trai daca nu li se ofera un ajutor din afara.

Dorim sa le oferim consiliere psihologica  celor in cauza, cat si familiilor, pentru a constientiza cat de importanta este implicarea personala, in re-integrarea bolnavilor, dar mai ales,  parintilor ce vin pentru prima data la Spitalul din Valcele;  cand afla de ce boala sufera copilul sau, devine fara sa vrea, un incercat al vietii, trece prin diferite stari emotionale greu de exprimat in cuvinte.

Asociatia, joaca un rol important in viata membrilor sai, deoarece, din izolarea in care se gasesc, aici este singurul loc in care pot evada, unde  se simt liberi si fara prejudecati.

ADMR-ul  are nevoie de continuitate, are nevoie de sprijin, de oameni inimosi care sa ajute asociatia in aceste momente greu incercate.

Am enumerat dificultatile in care ne aflam, de aceea  ma adresez respectos  unor potentiali sponsori, dar si autoritatilor locale, cu rugamintea sa veniti in sprijinul nostru, ajutorul dvs. ne este util.

Asteptam bunavointa, sprijinul  dvs, oferidu-va in schimb, zambetul si recunostinta noastra, a celor napastuiti de soarta si de societatea care ne ignora total, mai ales in aceasta perioada greu incercata.

Stiu ca viata sociala si economica a Romaniei, trece printr-o perioada foarte grea, este greu pentru fiecare dintre noi sa supravetuim din punct de vedere financiar,  insa cei care inca mai au un loc de munca, pot dirija acel 2%  din impozitul pe venit, catre Asociatia noastra, orice ajutor de orice natura este bine venit.

Va multumesc si va doresc tuturor multa sanatate.

Cu stima Maria Teodorescu